Interviul cu ieroschimonahul Iacob Bârsan, ucenicul monahului Ioanichie Pârâială (fiul duhovnicesc al Sfantului Ioan Iacob)

Ieroschimonahul Iacob Bârsan a trait la Manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul aproape trei ani langa parintele Ioanichie Pârâiala, fiul duhovnicesc al Sfantului Ioan Iacob Hozevitul. Iata ce marturiseste parintele Iacob...

L-am cunoscut pe parintele Ioanichie ca un monah foarte categoric, era- as putea sa spun - zelos pentru credinta ortodoxa. Foarte corect; sever cu el si corect cu cei din jur. A suferit enorm...

De ce ?

...din partea strainilor, acolo. A plecat la 28 de ani in manastire, s-a dus direct la Ierusalim, cu o sora a lui, monahia Magdalena. Au plecat deodata.

Si unde a fost inchinoviat ?

El a fost inchinoviat la manastirea Sfantul Sava, unde venise si sfantul Ioan Iacob. Acesta era mai tanar cu doi ani decat parintele Ioanichie Pârâiala. Erau si alti romani la mainastirea Sfantul Sava, si greu a fost primit sfantul Ioan acolo. La inceput l-au pus sa faca paracliserie. Dupa asta, facea si paine, facea si prescuri, aprindea toate candelele – sunt patru biserici si vreo trei paraclise, la manastirea Sfantul Sava. Avea grija de toate candelele. Cand a aplecat din Romania, a plecat de la manastirea Neamt, unde a fost ucenicul unui mare parinte duhovniceasc, care se ocupa cu farmacia, cu tratamente din astea, naturiste si a invatat si acolo, de la dansul, medicina naturista. Cand a ajuns la Sfantul Sava, se ocupa si de bolnavi. Eu cred ca fiind sfant, cu dar mare de la Dumnezeu, facea minuni si prin felul cum se atingea de un bolnav: acesta se vindeca!

El îi dadea si tratament cu plante medicinale, dar era si harul lui Dumnezeu cel care vindeca.

Da, intocmai... Arabii il numeau „doctorul manastirii”. In perioada razboiului mondial veneau multi raniti, si sfantul Ioan îi vindeca, îi bandaja, le dadea leacuri, ceaiuri; si veneau din desert si beduini care apelau la ajutorul sfantului Ioan, iar el le dadea medicamente. Inainte de inceputul razboiului, Sfantul Ioan si parintele Ioanichie au plecat o perioada de la Sfantul Sava si s-au nevoit la o pestera pe linga Qumran – îi spune la Calamon, aproape de Qumran, unde s-au descoperit scrierile alea vechi ale Sfintei Scripturi, pe papirus. Ce sa faca cu maica Magdalena, sora dupa trup a parintelui Ioanichie? S-au sfatuit si au dus-o tot intr-o pestera si auzidit-o. Au uns intrarea cu pamant, si avea o singura gaurice, pe unde primea pesmet si apa de dansii.

A luat randuiala zavoratilor....

Da. Maica Magdalena n-a iesit de acolo doi ani si jumatate.

Si îi duceau de mancare?

Parintele Ioanichie si sfantul Ioan mergeu impreuna si sfantul Ioan o spovedea si o impartasea. Nu intra acolo. O spovedea la gaura aia, acolo, si-i punea mana pe cap, o dezlega si o impartasea prin gaura. N-a vazut-o doi ani si jumatate. A iesit cu razboiul mondial. Cand a inceput razboiul, au scos-o si pe dansa de acolo. Sfantul Ioan a fost luat in lagar, iar parintele Ioanichie a plecat la Sfantul Sava, inapoi.

Ce fel de lagar?

Era o inchisoare improvizata, intr-o minastire catolica, unde au fost adunati majoritatea monahilor – erau si greci, mai erau citiva romini, iar Sfintul ioan a stat un an de zile acolo.

De ce i-au luat?

I-au luat ca prizonieri. Au desfiintat multe manăstiri. Asa era procedura: i-au gasit in manastire si i-au luat. Dupa ce-a iesit din lagar, Sfantul Ioan a plecat inapoi la Sfantul Sava, dar n-a stat decat un an de zile, apoi s-a dus la manastirea Sfantul Gheorghe Hozevitul, la Hozeva. Au plecat amandoi. Asta a fost in 1950-1951. Isi sapa o pestera langa pestera sfantului Ilie Tezviteanul, deasupra manastirii, unde a locuit un an de zile. Venind turisti multi, era deranjat – stiti, la pestera sfantului Ilie veneau oameni din toate religiile: veneau si arabi ( si ei au evlavie la proorocul Ilie), veneau evreii, veneau si ortodocsi – acestia treceau pe linga pestera lui si deranjat fiind a plecat. A mers pe valea Hozevei, la 4 km mai jos de manastire intr-o pestera a Sfintei Ana, unde a fost ingropata mama Maicii Domnului. Era un paraclis mic in pestera si pana la razboiul mondial, pe valea aceea erau foarte multi calugari, traiau in pesteri. Unii din ei erau preoti, faceau Sfanta Liturghie si veneau si se impartaseau la pestera, nu mai coborau la manastire.

Intre timp, ce se intimplase cu maica Magdalena ?

Maica Magdalena a ramas cu o alta maica care avea o chilie la Ierihon; dupa asta a plecat la o minastire, Sfintii Arhangheli, care este aproape de patriarhia greaca, in cetatea Ierusalimului, si acolo a trait pina in 1994. Avea tot un fel de pestera si acolo.

A avut si ea o viata sporita !

Deosebita.

Sfantul Ioan a ramas acolo, la Hozeva, pana la trecerea sa la Domnul?

Nu v-am spus ca Sfantul Ioan Iacob a fost inainte de aceasta si egumenul manastirii Sfantului ioan Botezatorul de la Iordan, manastire romaneasca. Acolo a stat numai sase ani. Imediat dupa razboi, a stat un an la Sfantul Sava, si superiorul bisericii romane de la Ierusalim parintele Victorin Ursache (care mai tarziu ajunge mitropolit in America) a insistat la Patriarhia Romana si l-a hirotonit si l-au pus egumen la Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan. A trait sase ani acolo, si de acolo s-a retras la Hozeva.

Si acolo a ramas pana la moarte ?

Da, sapte ani a stat in pestera, dintre care o singura data a coborat.

In timpul asta parintele Ioanichie era cu el ?

Parintele Ioanichie facea ascultare in manastire mare, si-i ducea pesmet, îi mai ducea ulei pentru candela.... Sfantul avea o cisterna de apa, unde aduna apa de ploaie, pentru baut. Dar s-a defectat aia, a crapat pentru ca era sapata in piatra si tencuita cu pamint, si se pierdea apa. A ramas intr-un timp fara apa, si parintele îi mai ducea de jos cu bidonul. El n-a mai coborit decat o singura data, l-a inceput, ca sa slujeasca si sa se impartaseasca. Avea o chilie vecina cu un parinte Pavel, din Creta, grec de origine; acesta era diacon si mai mergea si faceau Sfanta Liturghie impreuna si se impartaseau amandoi.

Sursa: Interviu realizat de Cristian Curte, Revista „Lumea monahilor” nr. 28, octombrie 2009, p. 56- 59

 

Despre descoperirea sfintelor moaste

Despre descoperirea sfintelor moaste parintele ieroschimonah Iacob Bârsan povesteste ca Parintele Ioanichie l-a visat de multe ori pe cuviosul Ioan Iacob care-i spunea: „Sa vii, parinte Ioanichie, la mine sa ma scoti afara, sa ma dezgropi!” Dar cind i-a spus staretului, acesta nu a fost de acord. Atunci, s-a aratat in vis unui prieten foare bun, care i-a fost si duhuvovnic; era un parinte grec si era stabilit in America. Si i-a spus: „Sa vii la mine parinte!” Si el, cand a venit cu un grup de greci, a ajuns la patriarhie si a intrebat: „Eu il visez mereu pe parintele Ioan de la pestera. Mai stiti ceva de el? Nu, nu mai stim, despre care Ioan spui? Ioan romanul, care a stat la Sfanta Ana?” Si unul de la patriarhie, unul care-l cunoscuse pe Sfantul Ioan, zice: nu mai este parintele, e mort de douazeci de ani!” Dar eu il visez mereu, raspunse parintele. La care celalalt a spus: „Poate unde ati fost prieteni, v-ati cunoscut”. A mers la manastire la Hozeva si a vorbit cu staretul Amfilohie, care a fost staretul Sfantului Ioan. Si i-a zis: „Trebuie sa ma duc la pestera, la mormantul lui, sa-i fac un Trisaghion. Haideti si sfintia voastra cu mine!” Staretul a refuzat in primul moment dar la insistentele parintelui a mers. Si cand au ajuns la mormant (era in 1980), in prezenta catorva credinciosi si a parintelui Ioanichie, au facut un Trisaghion. Si parintele Pantelimon, care traieste, a zis: „Haide sa deschidem un pic mormantul, sa-i stropim cu vin si aghiasma osemintele!”.

Staretul Amfilohie a raspuns: „ Nu putem sa umblam la mormant, ca normal asa este, un calugar nu se mai dezgroapa, si tu nu vezi ca nici n-avem cu ce sa umblam la mormantul lui?N-avem nimic, o sapa, un hirlet, o lopata, nu avem cu ce!”. Si insista foarte mult, si dupa usa de la pestera – o usa de lemn – era o balama cazuta. Si a scormonit un pic cu balamaua aia, era pamant de-o palma pus, si a iesit un miros de miresme. Si toti au simtit miresmele de sfinte moaste. Staretul Amfilohie neavand incredere a zis ca este o nalucire, ca este de la tamaia cu care s-a tamaiat si de aceea nu a simtit mirosul. Ceilalti au spus: „Nu, parinte, aici au iesit miresme mai altfel, deosebite!”. Si atunci au dat deoparte pamantul, cu mana, si cand a dat cu mana, au dat de culion, de camilafca. Si cum era pusa pe fata sfantului camilafca, au dat-o la o parte si..... era intact ! Exact cum l-au pus in pamant, cu ochii intredeschisi. Culoarea ochilor inca era un albastru spre cenusiu, era doar putin schimbat. Si l-au scos. Proaspat, ca si cum ar fi fost pus in mormant atunci. La insistentele parintelui Pantelimon, si a parintelui Ioanichie, l-au dus in biserica mare, in paraclisul Sfantului Stefan. L-au lasat acolo un timp si au anuntat si patriarhia. A venit insusi patriarhul cu cativa mitropoliti. Unii aveau indoiala, spuneau ca nu cumva sa nu fi fost vreun blestem sau un legamant de la vreun duhovnic sau de la parinti. „Hai sa ne rugam!” ‚ s-a a hotarat atunci.. Si s–au facut patruzeci de Sfinte Liturghii si trupul sfantului a ramas neschimbat si intreg. Parintele Ioanichie a insistat foate mult sa nu-l ingroape. Ei au decis sa-l ingroape si, pe rind, au murit toti: trei mitropoliti si patriarhul. Patriarhul a facut infarct, si ceilalti, unul a avut blocaj renal, unul a avut a avut atac cerebral, toti patru – trei mitropoliti si un patriarh – au murit in acelasi an! Si atunci, a ramas Sfantul asa, neingropat.

Dar de ce credeti ca voiau sa-l puna inapoi in mormant ?

Fiind si de alta nationalitate... era roman si... incepea lumea sa vina, sa vada sfantul. Veneau si din America, din strainatate, foarte multi, aflase mitropolitul Victorin Ursache, care i-a fost superior staretului. Au anuntat romanii din diaspora, din America, din Canada, si acum veneau grupuri, mereu veneau, sa-l vada pe sfant. Unii l-au cunoscut in viata si toata lumea era impresionata ca avem un sfant pe care unii l-au cunoscut, l-au prins in viata. Sfant care n-a putrezit la locurile sfinte! Unii veneau mai mult pentru Sfantul Mormant si pentru Sfantul Ioan Iacob.

Si a inceput sa faca minuni. Deci, prima minune a fost ca Dumnezeu i-a smerit pe cei care au vrut sa-l ingroape. Cand a murit patriarhul, s-a facut sinod la patriarhie, sa vada pe cine sa puna patriarh. La alegeri, a iesit patriarh un arhimandrit Diodor, care in timpul sfantului Ioan era... la noi se spune exarh, la greci se spune dragoman – era exarhul tuturor manastirilor din Tara Sfanta. Acesta, cand a iesit patriarh, stia de Sfantul Ioan, si a comentat careva dintre ei, si a spus: „Nu, eu il cunosc! Era sfant de cand era in viata ! Eu eram dragoman, si el era venit de catva timp din Romania. Era foarte aspru si sever si cu el, si corect si categoric. Si cred ca este sfant!

Eu nu ma indoiesc de sfintenia lui !” Si el o patise cu Sfantul. Fiind dragoman, mergea in vizita la multe manastiri; cand a ajuns la manastirea Sfantul Sava, care era manastirea metoc a patriarhiei, dragomanul si-a pus un tanar din manastire, era incepator, un frate din manastire, sa puna niste lanturi sa prinda porumbei, sa-i ia la patriarhie. Sfantul Ioan l-a certat pe acela si i-a aruncat lanturile. Acela s-a plans la dragoman si dragomanul il intreaba: „Dar de ce ai facut asta? Ca eu am pus sa prinda niste porumbei, sa-i luam la patriarhie!”. Dar zice parintele Ioan: „Cum ? Sfantul Sava n-a mincat nici macar mere in manastire, si tu vrei sa prinzi porumbei, sa-i mancati? Tu esti calugar si vrei sa mananci carne, si Sfantul Sava n-a mancat nici mere!” Avand discutia asta, Diodor - atunci era dragoman, acum a ajuns patriarh - s-a infricosat un pic. N-a mai prins nici un porumbel atunci, si a inceput sa-l respecte. Acum, cand a ajuns patriarh, el a spus: „Eu l-am cunoscut ca era sfant!”

Sursa: Interviu realizat de Cristian Curte, Revista „Lumea monahilor”, nr. 29, noiembrie 2009, p. 56- 5