25 ianuarie 1875 - 24 decembrie 1964

Biserica Ortodoxa de-a lungul istoriei s-a slavit prin parinti imbunatatiti in viata duhovniceasca. Unul dintre ei este si preacuviosul Kuksa de Odesa. El este unul dintre sfintii secolului XX.

Preacuvisul Kuksa s-a nascut pe 25 ianuarie 1875 in satul Arbuzinca din regiunea Nicolaevsk intr-o familie de drepcredinciosi crestini, primind la botez numele de Cosma. Alaturi de Cosma, tatal sau Kiril si mama sa Haritina au mai avut doi fii si o fiica. Mama sa in tinerete a dorit sa fie monahie, dar nu a primit binecuvintarea din partea parintilor ei. Si atunci in sufletul ei s-a nascut dorinta ca macar unul din copiii sai sa imbratiseze vrednicia monahala. Visul ei avea sa se indeplineasca prin fiul ei Cosma. Acesta in anul 1895 face o calatorie la Locurile sfinte si Muntele Athos unde i se prevesteste de staretul Lavrei rusesti Sf. Pantelimon, arhimandritul Misail ca peste un an va reveni acolo. Intr-adevar in anul urmator revine in Sf. Munte Athos si este rinduit cu ascultarea de prescurar. Revine la Locurile Sfinte in  martie 1901 cind a fost trimis de manastirea sa la schitul Tebaida.

Aici a primit ascultarea de a se ingrijii de pelerini. Aceasta ascultare a dus-o cu rabdare si dragoste timp de 11 ani. Revine in Sf.Munte la manastirea de metanie pina in iulie 1913 cind este nevoit sa vina in Rusia. Aici se va  stabili la celebra Lavra Pecerska de la Kiev. In anul 1914 timp de zece luni, impreuna cu alti monahi, a fost rinduit spre ajutorarea fratilor pe trenul sanitar care circula pe ruta Kiev-Lvov.In aceasta perioada a dat dovada de alese calitati sufletesti, ca rabdare, compasiune, dragoste in ingrijirea bolnavilor si ranitilor. Dupa aceasta perioada el se reintoarce la Lavra unde este pus sa aibe grija de sfintele moaste si candelele in fata lor care se aflau la Pesterile de departe. Pe 8 aprilie 1931, in al 56 an al vietii, primeste  tunderea in monahism, punindui-se ca nume cel al preotului mucenic Kuksa a carui moaste se aflau in Pesterile de aproape. Pe 3 aprilie 1934 parintele Kuksa a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 3 mai acelas an a fost facut ieromonah.

In anul 1938 este arestat si condamnat mai intai la 5 ani de lagar in orasul Vilma din regiunea Molotovsk. La praznicul Sf.Mc.Gheorghe din 1943 este eliberat din lagar si I se stabileste domiciul fortat in orasul Kungura din regiunea Solikamsk, unde cu  binecuvintarea episcopului local isi va putea relua activitatea pastorala.

In anul 1948 ia sfirsit deportarea sa si se reintoarce la Lavra Pecerska, unde primeste ascultarea de faclier la Pesterile din apropiere. Peste doar  3 ani autoritatile sovietice atee l-au mutat la  manastirea din Poceaev unde se afla  icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Perioada petrecuta aici a fost bogata din punct de vedere duhovnicesc fiindca au venit la dreapta credinta atei, sectanti.

Anul 1957 (aprilie) il gaseste la manastirea de calugari Sf.Ioan Teologul din  Kresceatik, eparhia Cernauti. Aici va sta pina in anul 1960 fiindca manastirea este transformata in manastire de calugarite iar monahii au fost trimisi la Lavra  Poceaev.Cuviosul Kuksa este mutat la Odessa la Manastirea Adormirii Maicii Domnului, unde va trai pina la sfirsitul vietii sale intimplate la 24 decembrie 1964.

Pe 22 octombrie 1994, la 30 de ani de la trecerea in rindul dreptilor a Cuviosului Kuksa a avut loc canonizarea sa de catre Biserica Ortodoxa din Ucraina.
  
Cuvinte si fapte duhovnicesti
 
1. Sf. Kuksa simtea o bucurie pentru si in timpul rugaciunii ,  pentru mersul la Biserica si la sfanta Liturghie inca din anii copilariei si adolescentei cind fugea de jocurile copilariei si distractii.

2. Iubirea fata de aproapele nu a fost lasata la o parte ci se revarsa mai ales catre oamenii necajiti si bolnavi. Astfel stiind un om posedat de duh necurat, el s-a dus la un staret rugindu-l sa-l ajute. Staretul I-a poruncit sa se roage impreuna cu el. Dupa vindecare staretul I-a spus profetic:”Numai pentru ca tu l-ai adus la mine, vrajmasul se va razbuna pe tine:vei fi prigonit intraga viata”.

3. Intarea in viata monahala si viata imbunatatita a Sfintului  a fost prevestita de doua intamplari minunate din timpul pelerinajului sau la Locurile Sfinte. Astfel faptul ca va avea multi fii duhovnicesti a fost prevestita de caderea in apa Siloamului. Exista acolo o traditie ca femeile care nu puteau sa aibe copii si  intrau prima Dumnezeu avea sa le daruiasca prunci. Faptul ca harul lui Dumnezeu se va pogor peste el cu bogatie a fost vestita in biserica Invierii Domnului unde cadendela de la mormintul Domului s- a revarsat peste el.

4. Zicea Sfantul despre viata sa la muntele Athos:
 - Pina la 12 noaptea la ascultare, iar la primul ceas din noapte alergam la staretul Melchisedec sa invat a ma ruga.

5. Povesteste Sfintul ca anii  de detentie au fost foarte grei, trebuind sa taie lemne in padure timp de 14 ore pe zi, mincarea fiind  putina si de proasta calitate. Cu toate acestea Domnul si-a aratat iubirea fata de el iubirea de Pasti. “Eram atit de slabit si de infometat, incit ma clatina vintul. Soarele stralucea, pasarile cintau, zapada deja incepea sa se topeasca. Am mers de-a lungul sirmei gimpate, nemairabdind foamea, iar dincolo de sirma ghimpata bucatarul aducea de la bucatarie pentru paznici un platou cu placinta. Deasupra noastra zburau corbii. Eu ma rugam: “corbule, corbule, tu,  care ai hranit pe proorocul Ilie in pustie, adu-mi si mie o bucata de placinta !”.Deodata, aud deasupra capului:”Crau, crau!” – si ;la picioare a cazut o placinta. Corbul furase de pe tava purtata pe cap de bucatar. Am ridicat placinta de pe zapada si, cu lacrimi, I-am multumit lui Dumnezeu”.

6. Tot din anii de inchisoare isi amintea Sfintul cum s-a impartasit cu Sf.Trup si Singe al Mintuitorului Hristos. Episcopul  Antonie I-a timis un colet cu pesmeti si cu o suta de particele uscate din Sf.Impartasanie.Controlorii nu au descoperit, socotindu-le ca pesmeti. Parintele Kuksa nu a tinut darul primit doar pentru el, ci a spus altor preoti ci credinciosi, hotarind o zi anume in care aveau sa se impartaseasca. “Am facut un epitrahil dintr-un stergar-povesteste parintele- pe care am desenat pe el Sf.Cruce. Citind rugaciunile de tebuinta, am binecuvintat Sf.Daruri si le-am luat cu noi, ascunzindu-le pe sub haina.Preotii s-au ascuns dupa lastarisuri.Monahii si monahiile, ca sa nu fie observati, alergau catre noi, iar noi, acoperindu-I pe ei cu epitrahilul-stergar, le dadeam iertarea si dezlegarea pacatelor. Astfel, intr-o dimineata, in drumul catre munca, s-au impartasit deodata o suta de oameni”.

7. O fapta minunata a Sfintului era compatimirea si dragostea fata de oamenii pacatosi. El spunea:”Si eu sunt pacatos si iubesc pe cei pacatosi. Nu e om pe pamint care sa nu fi gresit. Numai Dumnezeu singur este fara de pacat, iar noi toti suntem pacatosi”.

8.  Pentru viata sa curata Dumnezeu la inzestrat pe Cuviosul Kuksa cu darul inaintevederii. Aceasta se vede si din intimplarea urmatoare.Cuviosul a primit din partea mitropolituluiIoan al Kievului sa savirseasca in taina tunderea in monahism. O roaba a Domnului a primit de la el tunderea in monahism si la un moment dat s-a indoit  de ea si s-a dus la staret sa se lamureasca. Vazindu-l pe

Cuvios, nu a apucat sa-I spuna ceva, ca si a primit raspunsul:
- Spune Maria, daca se pregateste o mincare buna si se serveste intr-un vas de aur, si aceeasi mincare se pune intr-o strachina si se aseaza una linga alta, isi schimba gustul mincarea din pricina ca este pusa in strachina?
-  Nu, nu se schimba, a raspuns monahia.
-  Iata, astfel si cei ce primesc tunderea in minastire si se imbraca in haine monahale sunt asemenea vaselor de aur, iar cei ce primesc aceasta in taina, imbracindu-se precum cei din lume, sunt asemenea vaselor de argila;insa ei, in fata lui Dumnezeu, sunt tot monahi ca si cei din minastire si harul coboara asupra lor la fel la tunderea in vita monahala.

9. Tinerilor Sfantul le  poruncea sa-si infrineze simturile, mai ales vederea, si le poruncea sa se roage astfel: “Maica Domnului, pazeste-ma pe mine in curatenie sufleteasca si trupeasca”.

10.  Despre mersul la biserica Sfintul invata ca nu trebuie sa ne grabim spre biserica, chiar daca se intimpla sa intirziem, ci sa mergem  fara graba, facind linistiti rugaciunea. Iar daca se intimpla sa mergem impreuna cu cineva, atunci sa nu mergem alaturi, ci la o oarecare distanta, ca sa nu vorbim si sa facem rugaciunea lui Iisus  pe cale.

11. Un ucenic l-a intrebat pe Cuviosul Kuksa cit ar trebui sa doarma monahul. Si I-a raspuns: o jumatate de ceas, motivind cu viata Sf.Achachie unde se spune ca dormea foarte putin.Ucenicul nu a crezut cuvintele Sfintului.Dimineata insa, nu a putut sa se scoale din pat din cauza durerilor de spate. A fost chemata salvarea si a fost dus la spital, unde timp de sase zile nu a dormit. A venit la el un anume professor care I-a spus:
-Noi te lecuim si nimic nu ajuta. Iti aduci cumva aminte din ce cauza te-ai imbolnavit?
- Mi-am adus aminte, a raspuns ucenicul. Si I-au venit in minte invataturile primite de la Sf.Kuksa.

12.  Sf.Kuksa sfatuia ca toate lucrurile noi si alimentele, dimineata si seara inainte de culcare sa stopim camera sau chilia cu aghiasma. Un alt ucenic povesteste ca la intrebat pe Cuviosul Kuksa de ce trebuie stropita chilia cu ahiasma. Si I s- a raspuns ca este de folos. Si la trei zile de la aceasta discutie stind in chilie cu Sfintul, ucenicul a vazut ca in timp ce acesta stropea cu aghiasma toti demonii alergau cu spor spre usa, insa nu reuseau, fiindca cadeau unul cite unul.

13.  Se spune despre acest sfint ca in fata cuiva nu se lingusea si nu cauta sa placa oamenilor, nu se temea sa demaste pe pacatos, nu se uita la rangul lui,  ci il mustra cu delicatete si cu dragoste ca sa-I trezeasca constiinta si sa-l miste catre pocainta.

14.  Povesteau ucenicii ca el nu era prea vorbaret.Invatatura lui era scurta si continea tot ceea ce este de folos pentru mintuire.

15. Spunea sfintul:”Domnul nu-I lasa pe ai Sai, numai ca e nevoie sa nu uitam ca toti umblam in fata Lui.Cei ce nadajduiesc in Domnul nu se vor lipsi de tot binele”

16. Isi aminteau ucenicii sai ca in timpul Liturghiei, stind in fata Sf.Mese, el se schimba complet la fata, facindu-se asemenea luminii “celei de sus”.

17.  Sfantul Kuksa asemenea Sf.Serafim de Sarov, la intilnirea cu oamenii obisnuia sa-I intimpine cu salurul pascal:Hristos a Inviat!

18.  Sfantul a cunoscut clipa mortii sale. Shimonahia Anghelina isi aminteste:”Batiuska (Parintele) spunea adeseori: “Kuksa nu ajunge la 90 de ani. Il vor ingropa, se pare, repede, repede si –arata cu mainile- vor lua cazmalele si vor sapa”. Si intr-adevar puterea atee temindu-se de poporul ce urma sa vina la inmormintare, a ordonat ca oficiile postale  din Odessa sa nu primeasca vreo telegrama cu vestea mortii parintelui. Au incercat ca sa nu fie inmormintat in minastirea Adormirea Maicii Domului ci  in orasul lui de nastere, dar staretul minastirii le-a raspuns: “Patria monahului este manastirea”. Atunci I s-a pus in vedere ca in doua ore cuviosul Kuksa sa fie ingropat in cel mult doua ore.
 
Minuni si vindecari
 
1. Invierea din morti a unei fetite. In anul 1995 in noaptea de 7 spre 8 ianuarie Xenia, o fetita de 2 ani s-a imbolnavit pe neasteptate. Temperatura s-a ridica brusc la 39 de grade si continua sa creasca.In ciuda tuturor eforturilor ea a facut convulsie.Bunica ei care era medic a cerut fiicei sale sa cheme salvarea si intre timp se ocupa de nepoata sa. La un moment dat  inima ei nu a mai batut. Cind mama s-a reintors bunica I-a spus:” Nu mai este nevoie de salvare.Deja este prea tirziu…”. Mama intelegind mesajul, disperata a inceput sa se roage in genunchi la icoana Mintuitorului:”Doamne! Eu sunt pacatoasa! Ia-mi viata mea,numai lasa viata acestei copile!”. Dupa aceea a aprins tamaie sia cadit in jurul fetei. Sia adus aminte ca in ziua canonizarii Sf.Kuksa de Odessa a primit o bucatica din vesmintul si racla preacuviosului. A luat acele particele si le-a asezat pe fruntea fetitei. Xenia a respirat adinc si si-a revenit la viata. Cind fetita si-a revenit, aceasta a aratat spre icoana preacuviosului spunind: “Da-mi-l pe Kusa (Kuksa)”.

2. Videcator de patima betiei. Intr-o familie, barbatul suferea de patima betiei. El decazuse cu totul, era aspru cu sotia si crud cu copii, de cresterea carora nu se ocupa de loc. Femeia si copiii erau disperati. S-a intimplat ca o crestina evlavioasa sa aduca acestei familii particele din racla de ingropaciune si din vesmintul Sf.Kuksa. Sotia celui care patimea de betie, le-a asezat sub perna unde dormea sotul ei si s-a rugat la preacuviosul pentru el.  Dintr-odata, in dimineata urmatoare, barbatul s-a schimbat in chip desavirsit. A inceput sa duca o viata cumpatata si sa se ocupe si de familia lui.   

Sursa:  "Sfantul Kuksa de Odessa: viata si minunile", trad. din lb. rusa de Gheorghita Ciocioi, Bucuresti, editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxa, 2006